Rozătoarele alături de pasările sălbatice sunt principalii vectori de transmitere boli la pasările de curte, in principal găini/pui. Palmipedele sunt mult mai rezistente la infecțiile virale si/sau bacteriene.
Astăzi vom povestii despre pașii făcuți pentru a scăpa țarcurile pasărilor de șoareci/șobolani. Pasările sălbatice, ca vector de transmitere boli, merita un articol separat pentru ca ele au un rol important in ecosistem.
Rozătoarele sunt atrase in primul rand de o sursa de hrana ușor accesibila si un adăpost ferit de câini/pisici si oameni. Daca cele doua coexista, șansele de a scăpa de rozătoare sunt minime.
Ce se poate face ?
In primul rand șoarecii își cauta adăpost cat mai aproape de sursa de hrana, chiar sub coteț sau in găurile acestuia. Un coteț pe piloni, înălțat 50 cm de la sol nu doar ca face imposibil habitatul rozatoarelor dar constituie si o sursa de umbra pe timp de vara pentru pasări. Chiar si un util adăpost pe vreme ploioasa tot pentru ele. Noi nu am vazut in ultimii 3 ani nici un soarece la cotetul pasarilor, in schimb la cel al ratelor asezat direct pe sol, da. Ulterior, am rezolvat si problema la rate. Cum? va povestesc intr-un articol viitor.
Al doilea aspect care trebuie luat in considerare este sursa de hrana. Daca le lipsește sursa de hrana, sobolanii vor fi nevoiți sa plece in căutare de hrana ușor accesibila. Cea mai bună sursa de hrana este risipa de cereale la sol pe care găinile o fac si cu care ei se hrănesc peste noapte când nu este nimeni in preajma. Daca nu găsesc la sol, vor face efort sa ajungă la hrănitoare.
O hrănitoare anti-risipa este primul pas care trebuie făcut. Hrănitoarea de 10l poate fi suspendata iar hrănitoarea 25l se poziționează pe un suport cu diametru mai mic decât baza hrănitorii (un ghiveci sau o găleata întoarsa). Pe plastic șoarecii aluneca si șansele de a ajunge la hrana sunt reduse.
In zonele grav afectate de rozătoare se recomanda folosirea capacelor de protecție nocturna, pentru doua săptămâni pe timp de noapte pana când, șoarecii, aflați in imposibilitatea de a procura hrana, vor părăsii zona.
Am făcut un experiment, adăugând brânza in porturile de hrana si după doua zile de urmărire șoarecii nu au reușit sa ajungă la brânza. Pentru ca nu mai aveam șoareci in țarcuri, cu doua săptămâni înainte, am lăsat o hrănitoare clasica, ca sursa de hrana ușor accesibila, sa-i atragem pentru filmare.
Sfaturile de mai sus, direct implementate de clienții noștri din Germania, au dat roade. Discuțiile intre ei pot fi urmărite la secțiunea Question&Answer (Frage/Antwort).
